Știință sau magie?
Dacă m-a atras ceva extrem de tare la psihologie, încă din prima clipă, este că se ocupă de unul dintre puținele aspecte ale ființei umane care nu e la vedere. Neuroștiința și toate lucrurile ce țin de psihologia noastră sunt atât de fascinante și fiindcă le cunoaștem atât de puțin, nu le putem atinge, diseca și compara așa cum facem cu o inimă sau un rinichi. Îmi place să cred că este un domeniu în care se strecoară și puțină magie.
Și îmi mai place faptul că mintea noastră este în continuă dezvoltare și schimbare, pe tot parcursul vieții, așa că avem în privința ei ceva mai multă putere și mai mult control. Mi-a rămas în minte recent ideea de final dintr-un articol, așa că l-am căutat în istoric ca să îl poți citi și tu.
Finally, it’s worth considering what might happen to us as a species if skills like reading become less prioritised. Our capacity to interpret the world around us and understand the minds of others would surely diminish. In other words, that cosy moment with a book in your armchair isn’t just personal – it’s a service to humanity.
Șapte lecții și jumătate despre creier - Lisa Feldman Barrett
E prima carte de non-ficțiune pe care o avem în newsletter, ocazie cu care mi-am dat seama că nu mai simt nevoia să citesc atât de multă dezvoltare personală ca acum câțiva ani și întind mai greu mâna după titluri de acest gen. Mi-a prins bine însă doza de psihologie și mă bucur că pornim cu această carte, pe care o consider un titlu bun pentru începătorii în ale psihologiei sau pentru care nu sunt neapărat pasionați de domeniu, dar tatonează dezvoltarea personală dintr-o perspectivă mai științifică.
Dacă l-ai ascultat pe Paul Olteanu despre creierul triun, bagă o fisă și cu Lisa Barrett, care îți va povesti despre altă perspectivă. Pe lângă asta, mai adună în carte câteva idei interesante despre ce face de fapt creierul în ciuda a ce credem despre el. Eu am rezonat în special cu abordarea omului ca animal, care se crede pe alocuri mai șmecher decât e de fapt (detalii în primul citat de mai jos). Și apropo de mențiunea lui Paul de mai sus, cartea asta ne arată și cât de multe se descoperă de la an la an, de la deceniu la deceniu, și cât de multe nu știm, încă, despre ce se petrece în creierul nostru.
Cu toate că suntem singurele animale capabile să ridice zgârie-nori și să facă cartofi prăjiți, abilitățile astea nu se datorează în totalitate creierului nostru. Mai mult, alte animale au dezvoltat anumite abilități care le depășesc pe ale noastre în moduri semnificative. Noi nu avem aripi cu care să zburăm. Nu putem ridica de cincizeci de ori greutatea corpului nostru. Nu ne putem regenera părți amputate din corp. Asemenea abilități sunt puteri de supereroi din perspectiva noastră, în timp ce, pentru alte animale, sunt ceva perfect obișnuit. Până și bacteriile sunt mai înzestrate decât noi în anumite privințe, cum ar fi supraviețuirea în medii nefamiliare și neprielnice, precum spațiul cosmic sau interiorul intestinelor noastre.
✦
A gândi e considerat rațional, pe când emoțiile sunt considerate iraționale. Dar lucrurile nu stau neapărat așa. Uneori, emoțiile au o componentă rațională, cum ar fi atunci când te temi de un pericol iminent. Iar alteori, gândirea poate fi irațională, ca atunci când pierzi vremea pe rețelele sociale, spunându-ți că sigur urmează să dai peste ceva important.
✦
Un creier nu păstrează amintiri așa cum păstrează un computer niște fișiere - le reconstruiește la cerere, cu ajutorul impulsurilor electrice și al valurilor de chimicale. Numim acest proces amintire, dar el e, în sine, mai mult o asamblare.
✦
Viziunea ta despre lume nu este o fotografie. Este o construcție a creierului tău, atât de fluidă și convingătoare, încât pare veridică. Dar uneori nu este.
✦
Nu e de mirare că oamenii creează așa-numitele camere cu ecou, înconjurându-se de știri și perspective care consolidează lucrurile în care ei cred deja - reduc astfel costul metabolic și neplăcerea de a învăța ceva nou. Din nefericire, reduc și șansele de a învăța ceva care ar putea schimba mentalitatea unei persoane.
✦
Un anumit creier uman, dintr-un anumit corp uman, crescut și dezvoltat într-o anumită cultură, va produce un anumit tip de minte. Nu există o singură natură umană, ci mai multe.
Societatea ultrasecretă a vrajitoarelor neobișnuite - Sangu Mandanna
Cu ce gust dulce-amărui m-a lăsat această carte… 😔
Dulcele vine de la o poveste tare frumoasă, un roman fantasy cu mai puțină acțiune împotriva unor forțe sau monștri, dar cu mai multă atmosferă caldă, de familie. E o combinație delicată de magie, dragoste și prietenie, ușor de citit și de savurat. Dacă aș recomanda cuiva această carte, o văd potrivită pentru cei care citesc mult romance, dar vor să se aventureze puțin și într-o lume cu ceva praf magic. Mi-a amintit mult de Matilda, cartea mea preferată din copilărie.
Amăruiul vine de la dezamăgirea în privința editurii. Nu cred că am citit niciodată o carte cu mai multe typos. Zeci, ca să ne înțelegem ce înseamnă multe, că 2-3 mai iertăm în orice carte. Litere lipsă, spații lipsă între cuvinte, diacritice puse pe litere unde nu aveau nicio treabă. Sper să iasă pe piață rapid o a doua ediție, altfel e mare păcat… pentru editori, editură, și cititori, în era AI-ului și a cărților cu prețuri de 50+ lei.
Nu conta dacă o privea dincolo de o grădină cu o căsuță în copac, prin obloanele unui mic șopron sau pe fereastra unui apartament vag dezgustător - marea era tot mare. Era înspumată, neliniștită și avea un temperament sălbatic, dar Mika nu își putea imagina o zi în care să se trezească și să nu o vadă. Marea îi știa toate secretele. O cunoștea. Și era mereu acolo.
✦
La fel ca zânele din vremurile străvechi, care erau puse pe fugă de fierul rece, Mika simțea că petrecuse prea mult timp în lumea aglomerată, strident luminată și rapidă în care trăiau oamenii normali și tânjea după trosnetul șemineului, după clinchetul andrelelor și după câtencul de leagăn al valurilor oceanului.
Buddy - Nigel Hinton
Încheiem newsletterul de azi într-o notă pozitivă, cu o carte scurtă, dar cu un impact mare. Sunt 200 de pagini care zboară ca vântul, în una dintre cele mai simple și totodată complexe narațiuni.
Buddy este despre transformările adolescenței și haosul din mintea oricărui om la acea vârstă. Mai este și despre aspecte sociale, îmbrăcate în subtilitatea unui normal cotidian. Și mai este despre greșeli, despre dinamica relațiilor, despre cât de greu cântărește modelul părinților în familie. Într-o proză fără artificii inutile.
Dacă alegi o singură carte de citit din ce ți-am povestit astăzi, te încurajez să fie aceasta.
It was all so confusing. Sometimes these opposite feelings swirled about inside Buddy’s mind until he wished he could open his head like a window and let it all go flying out.
✦
Buddy was ashamed at how much pleasure he got from this word of approval. He didn’t like Mr Normington but he had deliberately waited until most people had left the room and then walked past the teacher’s desk hoping that he’d be noticed.
Mulțumesc pentru lectură,
pe data viitoare!